AI NVOIE DE AFECTIUNE SAU DE AFECTIUNI?

Ce inseamna afectiunea pentru tine?

De cand te stii, ai fost mereu dornica de afectiune sub diferite forme: atentie, prietenie, aprecierea profesorilor, iubirea neconditionata. Poate lipsa atasamentului sigur din copilarie, fata de parinti, te-a impins sa cauti afectiunea oriunde, de la orice persoana si in orice grup, de la colegi pana la grupul de rugaciune din care faci parte. La terminarea facultatii, acum 10 ani, ai crezut ca locul tau este la manastire, ca maicuta. Ai plecat insa de acolo, inainte de vreme, crezand ca nu vei fi acceptata din pricina tristetei si plansului pe care nu le mai puteai ascunde. Starile acestea te-au napadit atunci cand ti s-a cerut sa iti faci autobiografia. Pana atunci iti descriai viata ca pe una fericita: o copilarie fericita intro familie fericita. Dupa ce ai meditat la evenimentele care ti-au compus viata, nu mai puteai sa afisezi veselia falsa de pana atunci, nu mai puteai sa faci eforturi pentru a intretine buna dispozitie a altora, pentru a te face placuta, demna de atentia lor.

Ti-ai adus aminte ceea ce iti tot repeta mama ta: "Nu esti buna de nimic, fara mine nu esti in stare sa faci nimic!" si pentru ca "parintii nu-si mint niciodata copiii", te-ai intors acasa, sa locuiesti impreuna cu familia ta.
Ai intrat in urmatorul an in invatamant, ca profesoara, cautand acolo prilejuri de a oferi si de a primi afectiune.
Ai reinceput sa afisezi veselia pe fata ta, sa pari ca nu ai nici o grija, sa fii la dispozitia oricui avea nevoie de ajutor. Iti imparteai timpul intre scoala, grupul de rugaciune si vizitele in spital, la copiii bolnavi de cancer. Cand te intorceai in camera ta, nu mai aveai putere sa fii bine dispusa si pentru tine, te prabuseai sub greutatea tristetii si plangeai pentru ca iti simteai sufletul indurerat.
Nu puteai sa spui care e motivul pentru care plangi, poate pentru ca nu era unul singur ...

Cine mai esti?

Oricate pareri bune auzi de la altii despre aspectul tau, despre ceea ce faci, nimic nu-ti poate schimba ideea ca "nu esti buna de nimic" si ca esti prea grasa. Multumita de corpul tau nu ai fost niciodata, indiferent de cate kilograme iti arata cantarul. Oglinda in care te privesti parca e una din acelea ce se gasesc la balci, care deformeaza constant imaginea. Chiar daca nu ai trecut de 53 de kilograme sau ajungi la 40, tot grasa te arata. Iti ascunzi si acum formele sub haine, iti cumperi pantofi de la raionul pentru copii, nasturii sunt inchisi pana la ultimul, fara sa arati nici o urma de ceea ce altii ar numi-o feminitate. Pentru tine este doar un prilej de iritare si de a te rusina de corpul tau. Singura preocupare constanta, legata de corpul tau este igiena: ori de cate ori pleci de acasa, faci o baie fierbinte si te sapunesti pana obosesti. Indiferent daca e vara sau iarna, dimineata sau seara, simti ca mirosul corpului tau poate fi alungat doar prin bai fierbinti (doua, trei, cinci), cate una inainte de fiecare plecare de acasa. Obsesia aceasta e ca un ritual de purificare, dar parintii tai ti-o reproseaza cand vine vremea sa platesca facturile si atunci cand nu ramai peste noapte la casa lor de la tara unde nu este cada de baie. Mai greu e cand intervine o iesire neprevazuta si nu ai suficient timp si pentru spalatul pe cap.

Iti invidiezi sora geamana care se mentine subponderala de multa vreme. Ea nu poate inghiti nimic din ceea ce gateste mama voastra, ca si tine dealtfel. Desi sunteti identice, ca aspect, ea este frumoasa iar tu te simti urata. Ea reuseste sa ramana constant subponderala pe cand tu, mananci compulsiv apoi iti provoci voma. Nu foarte des, doar cand te copleseste nesiguranta si tristetea. Apoi te simti vinovata: ca mananci prea mult, ca iti doresti sa te imbolnavesti, sa ai o afectiune. Ultimele luni petrecute de tine in spital, unde ai ajuns de urgenta, cu ambulanta, a nu mai stii cata oara, au facut la inceput sa te simti in siguranta o vreme. Dar dupa colonoscopie, starea sanatatii tale s-a agravat incat ai ajuns la epuizare, in ciuda ingrijirilor primite. Simteai ca nu mai aveai controlul corpului tau si parca nici al mintii tale. Prietenul tau te tot intreba, nerabdator, cat mai dureaza boala ta si tu te simteai din ce in ce mai furioasa ca nu ai un raspuns si neputincioasa pentru ca el te invinovateste pentru ceea ce ti se intampla.
Nu mai esti sigura in ultima vreme daca vinovatia pe care o simti pentru orice ai facut sau nu ai facut, pentru ce simti sau nu simti, intretinuta de nesiguranta emotionala, nu iti intretine starea de deprimare continua. Zilele in care prietenul tau iti inspira siguranta, confort sunt parca prea departe acum. Il simti instabil si speriat de schimbare, prea speriat ca sa iti valideze sentimentele si mai ales opiniile privind viata in doi.

Intotdeauna ti-ai facut propria parere despre tine in functie de parerile altora: o diriginta si profesoara constiincioasa, laudata pentru rezultatele ei si ale elevilor sai; o tanara catolica cu incredere in Isus. Parerea ta este ca esti o femeie ce nu se suporta, care mentine in prezent traumele trecutului si o fiica ce nu poate simti nici ura nici iubire pentru mama sa.

Ce iti doresti?

Uneori iti doreai sa scapi de viata aceasta de tristete prin orice cale, dar alungai gandul periculos cu o rugaciune. Mereu ti-ai dorit sa fii o persoana echilibrata, care sa nu lase abuzurile fizice si emotionale suferite sa afecteze modul de a relationa cu ceilalti. Sa fii o mama buna si o sotie iubitoare. Ai facut si faci eforturi ca sa-ti rezolvi problemele trecutului avandu-i alaturi pe psihoterapeut, consilierul de cuplu, psihiatrul, preotul confesor, grupul de rugaciune, grupul de prieteni, colegi, amici, iubit. Oameni care te sustin dar care nu pot face nimic in locul tau. Stii asta, dar a fost foarte greu pentru tine sa transformi "mi-as dori sa pot" in POT!

Ce iti doresc?

Iti doresc sa te increzi in imaginea proprie data de o oglinda care nu mai deformeaza, ci afirma. Valideaza ce simti si gandesti. Sa poti povesti cu mandrie despre ceea ce ai facut TU din ceea ce ti-au facut altii.

Psih. Gabriela Martin

Acest articol a fost vizualizat de 19837 ori.