GOANA TERIBILA DUPA BANI

Shoppingul sau vacantele in strainatate nu mai sunt de mult un privilegiu al vedetelor sau miliardarilor. Avem sau auzim tot mai des discutii despre cele mai mari reduceri de la Milano, exclamatii de uimire, "ce coincidenta, si eu tot de la Paris i-am cumparat!", aflam de intalniri planificate nu la Saturn sau in barul de la Universitate, ci in fata unui mall din Londra.

Muncesc mult, cistiga mult

Am facut cunostinta, destul de recent, in aeroportul Otopeni, cu o tinara. Imbracata modern, dar comod, relaxata, chiar prea, pleca la Paris. Dupa un schimb de amabilitati, mi-a spus ca are un bebelus de sase luni, ca pleaca sa se destinda citeva zile, sa faca cumparaturi.

Doar citeva zile. Nu mergea la prieteni, ci la hotel. Avea rezervare. Ei! Mi-am zis eu, ce se schimba lucrurile la noi! Sa pleci asa, pur si simplu, sa faci cumparaturi la Paris, nu e de ici de colo! Ca doar nu esti Monica Columbeanu sau alte dive sau VIP-uri, care sporovaiesc la televizor despre cum isi fac cumparaturi in strainatate, ba chiar isi si etaleaza preferintele fata de anumite marci sau magazine, de la care nu se abat. Apoi, m-am gindit ca are un sot tot modern, poate chiar feminist, empatic, cu bani si, probabil, la fel de relaxat. Iar pe urma m-a lovit o alta idee. La Paris, sunt soldurile de vara! Sau poate e doar snoaba? Dar, nu arata...

Una peste alta, a trebuit sa ma multumesc cu concluzia ca lucrurile se schimba si oamenii calatoresc din fel si fel de motive si poate chiar din plictiseala, poate chiar ca sa iasa din cotidianul rutinat. Desigur ca trebuie sa ai bani ca sa calatoresti, indiferent daca este o vacanta aranjata si asteptata sau daca ti s-a facut a plecare. Unii oameni muncesc mult, prea mult. Unele femei sunt compulsive, iar in week-end sau in concediu isi scot pirleala. O viata au! Cum este, nu conteaza! Muncesc mult, cistiga mult. Muncesc mult timp si cheltuie mult in timp scurt.

Trebuie oare sa muncim ca sclavii, zi lumina, pentru bani? Desigur, nu ma gindesc la cei care ofera putin societatii - calificare banala sau necalificare sau calificare precara - si care se lupta din greu sa supravietuiasca. Nu ma refer nici la cei care fura sau se lasa asistati de fundatii, de stat etc. Unii au un sponsor milos, caritabil si centrat pe binele omenirii, din strainatate, care-i tine cu anii, ii ia in antrepriza, ca si cind inca ar mai exista comunismul cu „pachete", venite ca ajutor de la prieteni. Cunosc si cazuri de astea. Dar, ele sunt putine. „Buna ziua ti-am dat, belea mi-am cistigat!" Desigur, sponsorul nu vede beleaua, iar beleaua stie bine sa gestioneze mila sponsorului si aspiratia sau nevoia lui adinca de a fi salvator.

Click aici pentru a citi restul articolului - http://www.revistatango.ro/goana_teribila_dupa_bani-1029.html

Acest articol a fost vizualizat de 17214 ori.