EXISTA VIATA DUPA DESPARTIRE!

O despartire la care cu siguranta nu te asteptai si care te-a luat total pe nepregatite poate sa fie sursa unor mari dezechilibre emotionale. Desigur ca totul depinde de aluatul din care esti facut, pana la urma. Daca aceste randuri nu iti sunt deloc straine, sau daca sentimentele despre care iti vorbesc acum par sa iti apartina, ai face bine sa citesti mai departe cu mare atentie. Oricat de greu ti-ar fi sa recunosti ca ai nevoie de ajutor pentru a-ti reveni cat de cat, faptul ca te afli aici inseamna deja destul de mult si ai putea sa-ti privesti aceasta incursiune ca si pe un prim pas spre libertatea ta emotionala la care cu siguranta ca ravnesti de ceva vreme.

Cum te simti, de fapt? Poate simti ca ai primit recent un sut in stomac? Poate simti ca ai fost facut de-a dreptul K.O.? Te simti respins, te indoiesti de propriile forte, te simti prins ca intr-o cursa din care nu pari sa mai ai scapare, una din acele curse care nu face altceva decat sa te tina pe loc si care te impiedica sa te eliberezi, sleindu-te si de ultimele puteri? Simti ca a cazut intregul cer pe tine, simti ca nu ai ai suficient aer sa respiri, simti ca ti-ai pierdut sensul de a trai, simti ca esti total fara directie si nu mai ai idee incotro s-o iei? Simti ca tot ceea ce stiai pana acum e undeva intr-un loc indepartat, in care nu pari sa mai poti sa ajungi niciodata? Oricare din aceste simtaminte ar putea fi al tau, ar putea fi piatra ta de hotar care sa-ti decida urmatoarele directii si ar putea de asemenea sa te stimuleze sa o iei mai departe, pe un drum complet nou.

Prieteni, rude, apropiati, toti stiu cu siguranta prin ce treci, cel putin in teorie, si fiecare incearca sa te ajute in felul lui. Toti par sa iti stie povestea prea bine, toti par sa aiba un sfat bine gandit si bine slefuit, toti par sa imbratiseze sloganul "been there, done that", nu? Toti par sa iti spuna ca o sa treci peste, ca in curand o sa gasesti persoana potrivita, ca nu a fost sa fie, ca asa e mai bine, ca ce-i al tau e pus deoparte. Probabil cunosti aceste vorbe pe de rost acum, si chiar ai ajuns sa anticipezi persoanele care urmeaza sa ti le spuna. Te ajuta cu ceva? Simti ca iti fac bine, in masura in care niste vorbe lipsite de fapte pot sa iti faca bine? Ideea e ca totul depinde de durata relatiei din care tocmai ai fost scos cu brutalitate, totul depinde de lucrurile care au condus la acest deznodamant de care ai face orice sa scapi sau macar sa uiti acum. Multi par sa priveasca cu superficialitate urmele adanci pe care o despartire dureroasa pot sa le lase asupra cuiva. "Nu se moare din asta", spun ei. Nu are sens sa dau o aroma si mai melodramatica acestui articol, dar cred ca suntem cu totii constienti de existenta unor cazuri extrem de nefericite de asa-zisi sinucigasi din dragoste. Asadar, se poate si asa. Ba, mai mult, se poate muri de regula spiritual - probabil ca simti ca o parte importanta din tine a disparut. Totusi, se trece si peste. De cele mai multe ori, urmeaza alte relatii, unele mai stralucite ca si anterioarele, altele mai putin inaltatoare, pana cand, in cele din urma, una din aceste relatii se poate finaliza cu clopote si rochii albe de mireasa si costume extravagante de miri.

Dar, pana acolo, cum gestionezi situatia intre timp? Cercetarile realizate asupra studentilor si bazate pe imagistica prin rezonanta magnetica functionala a creierului arata ca anumite zone ale creierului par sa fie activate atunci cand subiectilor li se arata poze ale fostilor parteneri de care s-au despartit de curand - si care i-au respins. Cercetatorul Edward Smith, un om de stiinta de la Universitatea Columbia si colegii acestuia au impartit fluturasi si au plasat anunturi pe diferite retele sociale in Manhattan pentru a recruta participanti care au experimentat o despartire brusca in ultimele 6 luni. Folosind scanariile IRMF, cercetatorii au evaluat care parti ale creierului au fost accesate in timp ce participantii la studiu se uitau la poze ale fostilor parteneri si se gandeau in acelasi timp la experientele pe care le-au trait impreuna. Cercetatorii au comparat apoi rezultatele cu cele obtinute atunci cand aceeasi participanti la studiu au privit fotografii cu prieteni sau atunci cand au fost expusi durerii prin plasarea unei tigai incinse pe o portiune mica de piele. Rezultatele au aratat ca aceleasi parti ale creierului s-au "luminat" (prin intermediul substantelor speciale folosite in decursul acestor scanari) ca si in cazul in care subiectii priveau poze ale fostilor parteneri. Aceste regiuni ale creierului sunt dovedite a fi legate de experientele dureroase.

In alte cuvinte, durerea despre care vorbesti non-stop inca din prima zi a despartirii chiar exista - nu e nicio exagerare sa spui ca efectiv simti cum te doare. Creierul pare sa proceseze informatiile cu privire la despartiri asemanator celor referitoare la durerea fizica. Exista o explicatie care ne conduce undeva in regnul animal, unde sansele de supravietuire cresc atunci cand ne referim la un grup, si nu la indivizi ai grupului. Asadar, respingerea sociala poate sa fie privita ca si o amenintare la supravietuirea fizica - explicandu-se de ce unora le este atat de greu sa renunte la un fost partener si sa mearga mai departe.

Ganduri obsesive s-ar putea de asemenea sa nu iti dea pace, si de cele mai multe ori aceste ganduri sunt cauzate de prezenta in anumite locuri in care fostii parteneri obisnuiau sa mearga impreuna, de obiceiurile lor ca si cuplu, de tot ceea ce impartasau - si apar de regula atunci cand toate acestea sunt observate de cei afectati. Traumele par sa fie de cele mai multe ori asociate cu astfel de sentimente, iar perioadele de acalmie, de distragere a atentiei si de evitare a gandurilor obsesive par sa alterneze cu acele perioade in care cel afectat este pur si simplu cotropit, inundat, incercuit si acoperit de ganduri si sentimente dintre cele mai intense. Exista de asemenea si diferente legate de sex - barbatii sunt cel mai probabil sa apeleze la distragerea atentiei si la tehnicile de evitare a sentimentelor, iar femeile par sa se lase acaparate de ganduri obsesive.

Cu ce trebuie sa ramai la finalul acestui articol? Sau, mai bine zis, acum ca ai aflat ceva mai multe despre modul in care durerea despartirii este resimtita de ambii parteneri? Trebuie sa-ti acorzi in primul rand suficient timp sa treci peste; nu trebuie sa te astepti sa mergi mai departe in urmatoarea fractiune de secunda, sau in urmatoarele zile. Oricat de puternic ai fi, trebuie sa acorzi suficienta atentie sentimentelor in primele saptamani, trebuie sa le analizezi si sa le intelegi, trebuie sa apelezi la unele tactici de distragere a atentiei si chiar de evitare a gandurilor obsesive. Evita sa mergi in locurile care iti aduc aminte de fostul partener, evita sa faci acele activitati care iti amintesc de el, cel putin pentru o perioada de timp si incearca sa descoperi o modalitate de a-ti reprograma creierul astfel incat sa gandeasca mai pozitiv.

E greu, si toate astea par sa fie imbibate in teorie, dar exista de fapt suficiente fundamente practice care sa te ajute sa te motivezi suficient de mult incat sa faci fata sentimentelor cu care te confrunti. Exista viata dupa despartire - niciodata sa nu te indoiesti de asta!

Alexandra Igna

Acest articol a fost vizualizat de 30744 ori.