ZAHARUL, PLACEREA NOASTRA VINOVATA

Zaharul este placerea noastra vinovata, fie ca ne place sau nu sa recunoastem. Zaharul este, totodata, toxic, si s-a transformat, incet si sigur, intr-unul din factorii majori care stau la baza majoritatii problemelor legate de greutate cu care tot mai multa lume se confrunta in ultima vreme. Un studiu publicat recent intr-o revista americana vorbeste despre legatura dintre un consum ridicat de zahar si ratele crescute ale diabetului. Studiul s-a desfasurat intre granitele a nu mai putin de 175 de tari si a durat circa un deceniu. Coreland o serie de alti factori importanti, cercetatorii au ajuns la concluzia ca prezenta unor cantitati mari de zahar in mancarea pe care o consuma o populatie a unei anumite tari este direct legata de rate crescute ale diabetului, fara a depinde de ratele de obezitate inregistrate.

Cu alte cuvinte, potrivit aceluiasi studiu, nu doar obezitatea poate sa cauzeze diabet. Zabarul poate de asemenea sa contribuie la aparitia acestei boli, fara a fi intr-un fel legat de obezitate. Iar obezitatea nu conduce intotdeauna la diabet. Studiul cu pricina are asadar niste rezultate care sunt la fel de sigure ca si cele din anii 60, cand s-a descoperit legatura de netagaduit dintre tigari si cancerul la plamani. Studiul a tinut de asemenea cont si de o serie de alti factori cruciali, cum ar fi nivelul de saracie, gradul de urbanizare, varsta, obezitate, activitatea fizica, numarul total de calorii si mancarea ingerate de subiectii. A fost respectat de asemenea criteriul numit Bradford Hill, potrivit caruia exista o legatura de cauzalitate intre doze (cu cat exista mai mult zahar disponibil, cu atat rata diabetului este mai mare), durata (daca zaharul este disponibil pentru perioade mai lungi de timp, prevalenta diabetului creste), direct proportionalitate (prin consumul mai mare de zahar, rata diabetului creste, dar si descreste la un consum mai mic de zahar), directionalitate (diabeticii nu incep sa consume mai mult zahar; oamenii care consuma cantitati mari de zahar sunt mai predispusi sa dezvolte diabet).

Ideea principala din spatele acestui studiu este urmatoarea: fiecare crestere cu circa 150 de kilocalorii/persoana/zi in consumul total de calorii este legata de o crestere cu 0.1 a prevalentei diabetului (nesemnificativa). In acelasi timp, o crestere in valoare de 150 kilocalorii/persoana/zi in ceea ce priveste consumul de zahar a fost asociata cu o crestere a prevalentei diabetului cu 1.1 procente. Asadar, pentru fiecare 350 de ml dintr-o bautura indulcita cu zahar introdusa zilnic in meniul unei persoane dintr-o anumita tara, rata diabetului creste cu pana la 1%.

Probabil ca mai rau de atat nu se poate, iar dovedirea unei cauzalitati stiintifice nu necesita controlarea completa a dietelor a mii de oameni vreme de decenii intregi. Urmatorii pasi logici se refera la reevaluarea corespunzatoare a toxicitatii zaharului, eliminarea fructozei, acea molecula din zahar care cauzeaza problemele de pe lista alimentelor care sunt cunoscute a fi sigure.

Pe un alt front, cativa oameni de stiinta au inaintat o petitie care se doreste a stabili niste limite clare si sigure ale consumului de zahar, si declararea acelor niveluri de zahar care ar trebui sa fie considerate a fi nesigure sau periculoase. Retine ca nu toate caloriile sunt create in mod egal. Cu alte cuvinte, toate caloriile dau aceeasi cantitate de energie atunci cand sunt arse, dar corpul uman trateaza caloriile provenite din consumul de zahar in mod diferit, iar aceasta diferenta este cea care cauzeaza o multime de probleme de sanatate. Obezitatea in sine nu este cauza cresterii dramatice a restului de boli cornice cu care se confrunta din ce in ce mai multa lume. Obezitatea trebuie privita mai degraba ca si un sindrom metabolic ce ii poate lovi pe cei care au o greutate normala, dar si pe cei care sunt obezi. Sindromul metabolic este rezultatul rezistentei la insulina, care pare a fi un rezultat direct al consumului de aditivi din zahar. Pe scurt, nu supraalimentarea simpla, in sine, te poate imbolnavi, ci consumul excesiv de zahar.

Alexandra Igna

Acest articol a fost vizualizat de 37800 ori.