CU SERIOZITATE DESPRE OBEZITATE

Obezitatea se poate defini ca gradul de greutate in exces care se asociaza cu consecinte adverse sanatatii. La adulti, greutatea in plus si obezitatea se definesc folosind indicele de masa corporala (IMC), care este proportia de greutate in kilograme impartita la inaltimea in metri patrati. Supraponderalitatea este definita de un IMC intre 25 si 29,9 kg/m2, iar obezitatea este definita cu un IMC mai mare de 30 kg/m2.

Cercetarea asupra obezitatii cuprinde o mare categorie de discipline, de la biologie moleculara la epidemiologie. In ultimii ani s-au facut progrese pe mai multe fronturi, cu precadere in intelegerea cauzelor obezitatii si noilor aspecte ale tratamentului.

In privinta epidemiologiei obezitatii, cele mai noi date sint din 2008, ale unui studiu care se desfasoara continuu in SUA, si demonstreaza ca s-a ajuns la un platou de crestere a numarului de adulti obezi, cu peste 72 de milioane avind IMC mai mare de 30 kg/m2, care reprezinta 33,3% barbati si 35,3% femei. Acest platou in prevalenta obezitatii sugereaza fie ca eforturile din sanatatea publica de a controla problema au inceput sa aiba efecte, fie ca subsetul de populatie susceptibil la obezitate a manifestat deja fenotipul. Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca peste 1,7 miliarde de oameni sint supraponderali si 310 milioane sint obezi. Problema obezitatii este in crestere in multe tari in curs de dezvoltare. Obezitatea copiilor este o mare problema, si este locul aici de a informa ca 10% din copiii lumii sint supraponderali sau obezi. In ultimii 20 de ani ratele s-au triplat in regiuni ca Orientul Mijlociu, Insulele Pacificului, Asia de SE si China.

Obezitatea este clar asociata cu un risc crescut pentru diabet, boala coronariana, boala articulara degenerativa, si un numar de tipuri de cancer, dar este controversata legatura dintre IMC si mortalitate. Studiind datele ce sugerau mortalitate crescuta cu IMC de 25-30 kg/m2 la populatiile din anii 1960-1970 fata de 1990-2000 s-a concluzionat ca tratamentele impotriva diabetului, hipertensiunii, hiperlipidemiei si altor afectiuni metabolice au devenit agresive, reducind mortalitatea. Un studiu de 10 ani asupra unei populatii de 500000 de americani de 50-70 de ani, nefumatori si fara boli preexistente, au demonstrat o crestere a mortalitatii de 20-40% atit a barbatilor cit si a femeilor cu greutate crescuta la mijlocul vietii si o crestere de 2-3 ori a riscului mortalitatii la indivizii obezi. Deci chiar cresteri modeste ale greutatii pot reduce durata vietii, iar costurile asociate cu epidemia de obezitate pe masura imbatrinirii populatiei vor fi substantiale.

Nivelurile crescinde de obezitate la copii vor afecta prevalenta bolilor asociate in viitor, cind acesti copii vor deveni adulti. Se estimeaza ca in anul 2020, cei de 35 de ani vor fi obezi 30-37% dintre barbati si 34-44% dintre femei, valori in crestere, chiar daca la nivelul platoului. Prevalenta bolii coronariene va creste cu 5-16%, iar mai mult de 100 de mii de cazuri vor putea fi atribuite obezitatii. Exista de asemenea un studiu in Danemarca ce va urmari copiii carora li s-a calculat IMC la 7-13 ani.

In plus fata de aparitia bolilor, obezitatea poate reduce capacitatea functionala. Un studiu pe 6 ani a determinat ca 42,2% dintre indivizii obezi au raportat un anume grad de dereglare functionala, inclusiv legate de activitatile zilnice de mentinere in viata, comparativ cu 26,6% dintre indivizii cu greutate normala. Aceasta subliniaza cresterea costului social asociat problemei obezitatii.

Noi precizari asupra cauzelor cresterii in greutate

Cele mai interesante stiri noi de linkaj genetic vin din partea genei asociate cu masa de grasime si obezitate, gena FTO. Un numar de diferite alele in primul intron al FTO s-a demonstrat a fi puternic si semnificativ asociate cu trasaturi legate de obezitate, in citeva studii independente despre asocieri genomice. Indivizii homozigoti pentru alelele de risc mare cintaresc aproximativ 3 kg mai mult decit indivizii homozigoti pentru alela de risc mic. Homozigotia pare sa fie prezenta in aproximativ 16% din populatiile studiate. Produsul acestei gene pare sa fie o enzima care este implicata probabil in demetilarea ADN monocatenar in nucleii hipotalamici implicati in reglarea echilibrului energetic.

Alti cercetatori s-au concentrat asupra modificarilor genei receptorului pentru leptina (LEPR) la indivizii cu obezitate severa instalata timpuriu, in special cei din familii consanguine. Au aflat ca 3% din 300 astfel de subiecti au mutatii missens sau nonsens ale LEPR. Un alt grup de cercetatori au realizat o scanare a intregului genom extrem de riguroasa a probelor de ADN de la subiectii din grupul Framingham de studiu al inimii. Au identificat o varianta comuna a unei gene linga INSIG2 prezenta in aproximativ 10% din populatii si asociata cu aproximativ 2 kg de greutate excesiva in comparatie cu acei indivizi cu alele de risc mic. Desi mecanismul prin care aceasta alela de risc mare creste riscul pentru obezitate nu se cunoaste, e posibil sa determine anomalii in metabolismul trigliceridelor. Va trece insa mult timp pina cind acest avans in genetica se va transpune in avans al grijii clinice pentru indivizii obezi cu cea mai mare nevoie de tratament.

Alaturi de importanta patogenica a unei gene, s-a descoperit ca are importanta in raspindirea unei boli si rolul jucat de reteaua sociala. S-a lucrat cu datele furnizate de acelasi faimos grup din Framingham. S-au urmarit aproximativ 120 000 de indivizi peste 30 de ani pentru a examina efectele relatiilor lor asupra cresterii in greutate. S-a aflat ca riscul unei persoane de a deveni obeza a crescut cu 57% daca unul din prietenii persoanei a devenit obez.

Pe alta linie noua de cercetare, alti cercetatori au gasit ceva neasteptat si anume ca bacteriile intestinale par sa aiba un efect important asupra greutatii corporale. Flora persoanelor obeze este imbogatita in specii de "firmicute" si relativ deficienta in "bacterioidete". Transplantarea florei intestinale de la obezi la normali a produs crestere in greutate.

Indivizii supraponderali si obezi au de ales intre 4 posibilitati: sa-si accepte greutatea asa cum este, sa-si schimbe dieta si comportamentul fata de activitatea fizica, sa foloseasca medicamente pentru slabire, sau sa se supuna chirurgiei pentru pierderea greutatii. Aceste optiuni se desfasoara intre risc scazut/efect scazut pina la risc mare/eficienta mare. Fundatia oricarei strategii de slabire in greutate este comportamentul privind dieta si activitatea fizica a individului. Numeroase studii recente ofera raspunsuri la intrebarile: "care este cea mai buna dieta?" si "cit de multa activitate fizica este necesara pentru a produce scaderea in greutate si a mentine starea redusa".

Terapia prin dieta

Exista un studiu care compara direct eficienta dietelor Atkins (redusa in carbohidrati), Ornish (crescuta in carbohidrati, scazuta in grasimi), LEARN( modificarea comportamentului), si Zone (ridicata in proteine, moderata in grasimi) pe o perioada de 1 an la 311 femei supraponderale sau obeze la premenopauza. Subiectii au fost impartiti in grupe si au ramas in studiu pina la sfirsit in proportie de 75-88% in fiecare grup. Desi toate grupele au pierdut in greutate, greutatea pierduta (5,5%) prin dieta Atkins (www.atkins.com) a fost semnificativ mai mare decit in celelalte grupe

Continuarea o veti putea citi saptamana viitoare.

Acest articol a fost vizualizat de 45830 ori.