Sunteti aici :: Antrenament » BOLNAVII CRONICI SI MISCAREA
BOLNAVII CRONICI SI MISCAREA
Cum ii putem determina pe pacientii cu boli cronice sa se miste? Stim inca foarte putin...
Aproape 60% din oamenii de pe glob (de exemplu, peste 50% din americanii adulti) nu desfasoara minimum de activitate fizica recomandata, care este de 30 de minute de activitate moderata cel putin 5 zile pe saptamina. Aproximativ 25% din adulti sint complet sedentari. Activitatea fizica tinde sa descreasca cu virsta si este rara la cei afectati de limitari functionale sau boli cronice.
La indivizii sanatosi, imbunatatirea functiei musculare in timpul exercitiului de forta se datoreaza urmatorilor factori:
- adaptarii neuromusculare imbunatatite;
- cresterii suprafetei transversale a fibrei musculare;
- schimbarilor in compozitia tipului de fibra si schimbarilor metabolice.
Indivizii sanatosi sedentari de obicei raspund la orice tip de exercitiu si pot obtine o crestere de 40% a fortei musculare in 4 saptamini, in timp ce la indivizii cu antrenament sint necesare perioade mai lungi de exercitiu pentru a obtine aceleasi efecte. O intensitate a exercitiului de 40-50% din maximumul unei repetari (1 RM) este suficienta pentru a obtine forta crescuta la indivizii neantrenati, in timp ce 80% din 1 RM este necesar pentru persoanele antrenate. Se pare ca indivizii neantrenati beneficiaza de ambele seturi de exercitii, unice si multiple, si ca este necesar a exersa de 2-3 ori pe saptamina pentru a creste forta musculara. In muschiul sanatos s-au descris efecte suprapuse ale exercitiului de forta pentru imbunatatirea andurantei musculare intr-o oarecare masura. Perioada de pauza dintre exercitii trebuie sa fie de 1-2 minute pentru grupele izolate de muschi si 2-3 minute cind se exerseaza mai multe articulatii.
Literatura de specialitate atesta efectele benefice ale activitatii fizice in prevenirea sau ameliorarea bolilor cronice (ca diabetul, hiperlipidemia, hipertensiunea, obezitatea, bolile cardiovasculare si pulmonare, etc.) si imbunatatirea starii psihice si reducerea stress-ului, anxietatii si starilor asociate depresiei. Activitatea fizica poate de asemenea:
- reduce durerea;
- creste rezistenta si vigoarea celor afectati de boli cronice;
- descreste riscul pacientilor de a dezvolta un handicap functional.
Pacientii cu boli cronice pot fi mai receptivi la consilierea personalului medical in favoarea activitatii fizice decit restul populatiei, iar consilierea eficienta trebuie sa se adreseze direct barierelor ridicate de limitarile lor functionale. Consilierea se bazeaza pe teoria comportamentului planificat si cuprinde 3 tipuri de interventii:
- prescrierea de catre doctor a exercitiului viguros altul decit mersul pe jos, 30 min/zi, 5 zile/saptamina;
- consilierea de catre asistentii medicali bazata pe o teorie psihologica de modificare a intentiilor si controlului perceput al comportamentului, folosind tehnici de implementare comportamentale;
- folosirea unui manual de auto-ajutor cu autoritate educativa.
Dupa o consultatie initiala de 10 minute in care pacientii primesc sfaturi de la medic despre cum sa devina mai activi, urmeaza interventia consilierilor de sanatate constind in 2 vizite si 2 apeluri telefonice. La 2 saptamini dupa prima vizita, consilierii contacteaza pacientii pentru incurajare si rezolvare de probleme. Urmarirea continua la 4 si 8 saptamini. Consecintele se inregistreaza la 6 si 12 luni.
Polimiozita (PM) si dermatomiozita (DM) sint miopatii inflamatorii idiopatice cronice caracterizate de:
- reducerea fortei si andurantei musculare;
- oboseala;
- mialgie.
Tratamentul imunosupresor agresiv al acestor miopatii cronice are initial efecte favorabile, dar majoritatea pacientilor devin invalizi. Inflamatia este urmata in timp de tulburari metabolice secundare ce includ niveluri scazute de adenozin trifosfat in tesutul muscular, iar in faza cronica de atrofie musculara, miopatie steroidiana si incetarea folosirii muschilor datorita inactivitatii fizice.
Pacientii cu miopatii cronice au fost de obicei descurajati in a face exercitii fizice, datorita pericolului exacerbarii bolii, deoarece se cunoaste ca exercitiul excesiv creste nivelul creatinfosfokinazei si a markerilor inflamatiei (cum ar fi numarul de neutrofile) in tesutul muscular la indivizii sanatosi. Studii din ultima decada au demonstrat siguranta programelor de exercitii usoare pina la moderate si eficacitatea lor in reducerea handicapului, exercitiile de rezistenta fiind acum recomandate in reabilitarea pacientilor.
Scopul unui studiu recent a fost de a evalua beneficiul potential al unui program de antrenament muscular intensiv de rezistenta la pacienti cu PM si DM cronice, cu virsta intre 43 si 61 de ani, necunoscindu-se cum afecteaza diferitele tipuri de antrenament forta si anduranta lor musculara.
Pacientii au exersat 3 zile pe saptamina timp de 7 saptamini sub supravegherea unui terapeut.
- Incalzirea s-a facut fie pe o bicicleta ergometrica, fie pe o banda de alergare timp de 10 minute la 50% din ritmul cardiac individual estimat.
- Dupa incalzire, pacientii au parcurs un program de exercitii de 45 de minute cu o valoare de 10 maximum repetari voluntare (RMV), greutatea fiind stabilita la aproximativ 70% din 1 RMV, pentru 5 grupe musculare: muschii deltoizi prin flexia/abductia umarului cu greutati libere, cvadricepsii prin extensia genunchiului in pozitie sezind cu greutati legate de glezne, marele dorsal/bicepsi si gastrocnemian la un aparat de antrenament, si muschii trunchiului prin ridicarea din pozitie culcat pe spate in sezind cu/fara greutati plasate pe piept.
Aceste exercitii s-au desfasurat in 3 seturi, separate de pauze de 90 de secunde. Programul s-a incheiat cu 5 minute de intindere.
In timpul primei saptamini toti pacientii au exersat la 50% din 10 RMV individuale executind 15 repetari ale fiecarui exercitiu in 3 seturi. In timpul urmatoarelor 2 saptamini, rezistenta a fost crescuta treptat pina la a reprezenta 100% din 10 RMV individuale executind 10 repetari pe serie. Dupa 3 si 5 saptamini de exercitiu s-au testat din nou 10 RMV pentru fiecare grup muscular si dificultatea exercitiilor a fost ajustata.
Dupa acest program de antrenament de rezistenta intensiv s-a obtinut o imbunatatire majora cu reducerea invaliditatii, alaturi de beneficii privind limitarea activitatii si evolutia bolii. Programul de exercitii a fost bine tolerat, nemanifestindu-se cresterea durerii musculare sau a inflamatiei (testata prin analiza biopsiei).
Programul necesita ajustari datorita unor dureri articulare si la nivelul tendoanelor pentru pacientii cu artrita asociata miozitei.
Voteaza articolul ( Articolul este votat ca supeeeerrrr!!!.)
Adauga un comentariu
Completati codul din imagine (daca nu vedeti codul, apasati pe butonul trimite pentru a se genera alt cod)
Nota : campurile marcate cu * sunt obligatorii