COENZIMA Q10, VERIGA LIPSA IN TRATAMENTUL CANCERULUI?

Cancerul. O boala necrutatoare, a carei frecventa e tot mai acuta, in fiecare an imbolnavindu-se milioane de oameni, dintre care foarte multi se sting din viata. O maladie care nu face distinctie intre barbati, femei si copii. O boala care te pune fata in fata cu tine, cu propriul destin, o realitate dura care ii afecteaza nu doar pe cei suferinzi, ci si pe cei apropiati, in aceeasi masura.

Odata diagnosticat, se stabileste un protocol de tratament, care poate include, acolo unde este permis, o interventie chirurgicala, urmata de iradiere sau chimioterapie. Daca radioterapia actioneaza local, cu efect benefic general, in sensul stoparii extinderii celulelor maligne, chimioterapia este benefica local, dar adversitatea citostaticelor afecteaza organismul pe de-a-ntregul intrucat actioneaza nediferentiat asupra tuturor celulelor din corp, distrugand capacitatea de inmultire a acestora. De aceea, intarirea imunitatii organismului trebuie privita ca un lucru necesar, care vine in complementaritatea tratamentului stabilit de medicul oncolog, ca o terapie de stimulare a capacitatii de aparare, de marire a gradului de suportabilitate a bolii. Din acest punct de vedere, pare oportuna o terapie naturista concomitenta citostaticelor. Un mai putin cunoscut nutrient, care face diferenta in sanatatea oamenilor, la a carui administrare pare sa raspunda aceasta boala adeseori fatala este Coenzima Q10.

Ce este Coenzima Q10 (CoQ10)

CoQ10 este o substanta liposolubila cu caracteristici asemanatoare vitaminelor, prezenta in fiecare celula a organismului, cu preponderenta la nivelul inimii. Ea indeplineste o functie majora: aceea de producere a energiei la nivel celular, fiind, totodata, un puternic antioxidant.

CoQ10 a fost descoperita in anul 1957, izolarea sa facandu-se din inima unei bovine de catre Frederick Crane de la Enzyme Research Center din cadrul Universitatii Wisconsin, Statele Unite ale Americii. Un an mai tarziu, a fost determinata structura sa chimica exacta, ulterior fiind sintetizata artificial printr-un proces de fermentatie. Coenzima Q10 a inceput sa fie utilizata clinic in Japonia, in 1960, la aceea vreme doar in tratarea problemelor de natura circulatorie. In urmatorii zece ani s-a procedat la studierea atenta a proprietatilor acestei substante, a problemelor cauzate de deficienta acestei coenzime si a efectelor sale benefice in alte domenii. In 1961 Peter D. Mitchell de la Universitatea din Edinburgh, Marea Britanie, a identificat rolul CoQ10 in mecanismul de producere a energiei celulare, in 1978 acordandu-i-se Premiul Nobel pentru studiile sale care vizau aceasta descoperire.

Din punct de vedere biochimic, CoQ10 are rol de generator si regulator de energie la nivelul mitocondriilor - acele "motoare" energetice ale celulelor unde sunt sintetizate moleculele de acid adenozintrifosforic. Ea joaca un rol deosebit intr-o serie de procese fiziologice, ocupand un loc important in lantul respirator, prin transportul interenzimatic al electronilor, sursa de energie a celulelor. Apare ca fiind indispensabila organismului deoarece nici o celula nu ar putea produce energie daca aceasta substanta nu ar exista in corp.

Coenzima Q10 este sintetizata in organism dintr-un aminoacid numit tirozina, in urma unui proces complex de biosinteza interna in care sunt implicate opt vitamine, printre care vitamina B3, B6 si acidul folic. Organismul produce aceasta substanta intr-o cantitate suficienta pana in jurul varstei de 30 de ani, dupa care scade progresiv odata cu inaintarea in varsta, iar aceasta scadere a fost asociata cu aparitia diverselor tipuri de cancere.

Studiile clinice arata ca aceasta substanta este foarte eficienta in lupta organismului impotriva radicalilor liberi, contracarand efectele nocive ale acestora. Oamenii de stiinta au considerat inca din anii ’70 ca aceasta coenzima ar putea fi constitui un adjuvant in tratamentul impotriva cancerului, un nivel optim al acestei vitamine-enzime avand potential anticancerigen.

Unii cercetatori au sugerat ca actiunea de stimulare a sistemului imunitar, prin rolul pe care CoQ10 in acest sens, ar fi utila in tratamentul cancerului, deoarece aceasta substanta ofera protectie impotriva actiunii cardiotoxice a unor citostatice precum Doxorubicina, stiut fiind faptul ca citostaticele actioneaza avand un grad ridicat de agresivitate.

Inca de prin anii ’60-’70 s-a determinat prezenta in sangele bolnavilor de cancer a unor valori scazute de CoQ10. In studii clinice efectuate asupra unor persoane diagnosticate cu cancer, s-a observat ca pacientii care au primit CoQ10 alaturi de tratamentul conventional au aratat o imbunatatire a rezultatelor terapiei. Cercetarile efectuate in New England Institut au dovedit eficienta CoQ10 in reducerea efectelor secundare ale chimioterapiei care se administreaza in acest tip de boala. Aceasta deoarece Coenzima Q10 are proprietatea de a combate stresul oxidativ, de a intari muschiul cardiac, asupra caruia se rasfrange efectul advers al citostaticelor, de a imbunatati imunitatea organismului.

In 1993 Dr. Folkers a testat prima administrare clinica a CoQ10 intr-o clinica din Copenhaga, Danemarca. Echipa acestuia a tratat 32 de pacienti cu cancer de san intr-un stadiu avansat, 6 dintre acestia prezentand o regresie tumorala partiala.

Surse alimentare:

O cantitate redusa de Coenzima Q10 se regaseste in alimente precum peste, carne de vita, organe animale (inima, ficat, rinichi), dar si in oua, spanac, broccoli, alune. Prin transformare termica, prin gatire, acest antioxidant este insa inactivat.

Continut de CoQ10 al alimentelor:

Aliment CoQ10 (mg/100gr.)

Peste 0,55-6,4

Carne 2,1-4,1

Fasole 1,71

Oua 0,37

Coenzima Q10 este comercializata ca supliment alimentar. In acest caz, provine din frunzele de tutun sau din fermentarea sfeclei ori a trestiei de zahar. Nu a fost aprobata de FDA (Food and Drug Administration), nefiind considerata un medicament. Ca supliment alimentar, este disponibila, in general, sub forma de capsule de 10, 30, 50, 100 mg. Fiind liposolubila, este mai bine absorbita de organism daca se administreaza concomitent cu alimente bogate in grasimi, precum uleiul de masline.

Doza zilnica recomandata:

Nu este prevazuta o asemenea doza. In testele clinice s-au folosit cantitati de 50-300 mg. Aportul suplimentar pe durate lungi trebuie discutat cu medical curant, sub atenta observatie a unui specialist.

Suzana Kudor

Acest articol a fost vizualizat de 57056 ori.