TERAPIA OBEZITATII

Terapia prin dieta

Studiul comparativ al dietelor de slabire Atkins, Ornish, LEARN, si Zone (care a gasit dieta Atkins ca fiind cea mai benefica) are avantajul marimii populatiei studiate si rata mare de mentinere in diferitele grupe a subiectilor. Cea mai mare lipsa a acestui studiu este absenta datelor despre rata de aderare a subiectilor la dieta.

O alta problema vazuta in aproape toate studiile de terapie prin dieta a obezitatii este cresterea din nou in greutate dupa o perioada de pierdere in greutate. Se acorda o mare incredere diferitelor metode de mentinere a greutatii, care sint diferite de metodele de slabire. Intr-un studiu recent despre un grup de 204 copii supraponderali sanatosi, dupa o perioada de pierdere in greutate, copii au fost alesi la intimplare pentru un control al conditiei de mentinere care evidentiaza abilitatile comportamentale, sau al conditiei de mentinere care subliniaza suportul social, inclusiv strategiile ce au de a face cu testarea. Acest studiu de 2 ani a demonstrat ca acei copii cu nivel inalt de functionare sociala au fost cei mai buni.

Se poate conclude ca modificarile dietei care reduc preluarea de energie ramin in centrul oricarei strategii de pierdere a greutatii. Datele experimentale sustin acum folosirea unei varietati de strategii dietetice incluzind dieta scazuta in carbohidrati, cea scazuta in grasime, si cea crescuta in proteine. Se pare ca intrebarea centrala acum nu este care e cea mai buna dieta, ci mai degraba cum pot fi ajutati participantii sa adere la un program dietetic de lunga durata. Totusi, lipsesc inca date despre beneficiile asupra sanatatii ale terapiei dietetice folosind ca date limita morbiditatea cardiovasculara si mortalitatea.

Exercitiile fizice

Un studiu recent a examinat relatia doza-raspuns dintre exercitiu si fitness. Au fost alese la intimplare 464 femei sedentare obeze sau supraponderale la postmenopauza pentru 3 niveluri de exercitiu si au fost masurate un numar de date finale referitoare la sanatate. Grupul cu doza mica a exersat 72 min/saptamina, in timp ce grupul cu doza ridicata a exersat 191 min/saptamina. Acest studiu a aratat o relatie lineara doza-raspuns cu imbunatatiri masurabile de fitness chiar la cea mai joasa doza de tratament. Acest studiu sta la baza recomandarii activitatii fizice, aratind ca si cresterile modeste de activitate fizica, si cu atit mai mult cresterile considerabile ale activitatii fizice produc beneficii masurabile. Limita acestui studiu este ca nu ofera informatii despre riscurile pe termen lung (cele musculoscheletale, de boli cardiovasculare sau moartea subita) ale dozelor mari de exercitii asupra femeilor sau barbatilor mai putin sanatosi.

Un studiu recent despre relatia dintre fitness, obezitate, si mortalitate, a examinat date provenind de la 2600 adulti de 60 sau mai multi ani urmariti timp de 12 ani. Aceasta analiza a demonstrat ca riscul crescut de mortalitate vazut la indivizii cu circumferinta taliei crescuta a disparut daca acesti subiecti cu obezitate abdominala erau „in forma". Niveluri ridicate de fitness au fost invers asociate cu mortalitatea atit la participantii de greutate notmala cit si la obezi (dupa corectarea pentru un numar potential de variabile). De fapt, in grupul de nivel ridicat de fitness, indicele de masa corporala (IMC) crescut nu a adus nici un risc in plus de mortalitate. Exista de asemenea studii pe subiecti tineri care sustin recomandarea de a ramine activi fizic indiferent de efectele asupra greutatii. Se obisnuieste ca medicii care prescriu activitate fizica sa ofere pacientilor scopuri tinta si pedometre!

Terapia medicamentoasa a obezitatii

In ultimii ani s-au facut progrese impresionante in intelegerea mecanismelor care regleaza greutatea corporala. Desi pacientii si medicii deopotriva spera ca aceste succese in cercetarea fundamentala sa fie transformate in terapii noi, progresul in farmacoterapia obezitatii este incet. Cele mai mari sperante au fost legate de o noua clasa de medicamente care blocheaza receptorul 1 la canabinoid (R1-CB). Sistemul endocanabinoid este un sistem de neurotransmitere fascinant, larg distribuit in creier si tesuturile periferice. Primul medicament din aceasta clasa a fost rimonabant (Sanofi Aventis). Analiza acestuia, in prezent aprobat, prescris si folosit in numeroase tari, pe un total de 4105 participanti a demonstrat ca produce o reducere semnificativa a greutatii de 5% comparat cu placebo.Totusi, exista un numar de efecte secundare, printre care cel mai ingrijorator este cresterea prevalentei starii depresive si anxietatii comparativ cu placebo. Un alt medicament din aceeasi clasa este taranabant (Merck). Multe alte medicamente sint in dezvoltare la Pfizer, Lilly si Solvay/Bristol Meyers Squibb.

Exista un numar insemnat de noi tinte pentru farmacoterapie identificate recent. Un grup japonez a identificat o noua molecula a satietatii numita nesfatin (NUCB2) exprimata in nucleii hipotalamici implicati in hranire, care a fost injectata deocamdata la sobolani, unde ingestia de hrana scade consecutiv. O alta molecula supusa atentiei este peptidul YY (PYY), care moduleaza activitatea neurala in sistemele implicate in ingestia spontana de hrana. O alta neuropeptida studiata de Merck (MK0557) a fost testata 1 an la 1600 subiecti supraponderali si obezi, dar nu s-a inregistrat o scadere semnificativa in greutate. La fel, desi initial a existat enorm entuziasm pentru leptin, aceasta molecula nu a reusit sa gaseasca o nisa in terapia greutatii la oameni.

Multe companii au inceput studii combinate de chirurgie si medicamente compuse, cum ar fi combinatia Qnexa, fentermin si topiramat, Contrave si Empatic, sau pramlintid cu PYY3-36 si leptin.

Terapia chirurgicala

Multi pacienti nu sint multumiti cu gradul de scadere in greutate obtinut prin modificarea comportamentului (dieta, exercitiu) sau terapia cu medicamente. In prezent terapiile chirurgicale ofera cea mai mare probabilitate pentru cel mai inalt grad de scadere in greutate. Persista totusi intrebarea daca chirurgia bariatrica are efecte benefice pe termen lung asupra mortalitatii. Un studiu suedez pe termen lung asupra a 4000 de indivizi, dintre care jumatate au suferit operatie, iar jumatate au fost supusi tratamentului medical a demonstrat o reducere a mortalitatii de aproape 30% la pacientii tratati chirurgical fata de cei tratati cu medicamente, desi tipul de chirurgie folosit, printr-o procedura veche de restrictie gastrica este limitat, nu se mai foloseste pentru ca are un nivel scazut de eficienta si un risc mai mare decit procedurile folosite in prezent. Desi se cunoaste de multa vreme ca obezitatea este asociata cu rate crescute ale diferitelor cancere, acest studiu inceput de 3 ani ofera dovada de netagaduit ca pierderea in greutate descreste riscul de cancer asociat cu obezitatea. Un alt studiu inceput in urma cu 7 ani a raportat ratele de mortalitate a 9949 de pacienti care au suferit chirurgie gastrica „bypass". Mortalitatea la indivizii care au suferit chirurgie pentru scaderea in greutate a fost cu 40% mai mica decit la grupul de control. De fapt s-a evaluat o reducere de 92% in mortalitatea datorata diabetului, si o reducere de 60% in mortalitatea datorata cancerului. In mod surprinzator, rata mortii in urma unor accidente si sinuciderii a fost 58% mai mare in grupul care suferit operatii comparativ cu grupul de control.

Un alt studiu recent a examinat beneficiile potentiale ale procedurilor laparoscopice asupra controlului diabetului. Un grup de 60 de pacienti australieni obezi cu diabet de tip 2 recent diagnosticat si IMC de 30-40m2 au fost tratati in mod randomizat timp de 4 ani. Jumatate de grup a primit terapie conventionala pentru diabet concentrata pe pierderea greutatii prin schimbarea modului de viata, in timp ce grupul de interventie a primit, alaturi de grija obisnuita, laparoscopie ajustabila gastrica. Remisia tipului 2 de diabet, definita ca post de glucoza a fost sub 106 mg/dl si hemoglobina glicozilata mai putin de 6,2%, iar lipsa medicatiei a fost de 73% in grupul cu chirurgie si doar 13% in grupul tratat conventional. Pacientii tratati chirurgical au pierdut in medie 20,7% din greutatea de baza, in timp ce grupul tratat conventional a pierdut doar 1,7% dupa 2 ani.

Combinatia mai multor strategii de slabire este adoptata de multi cercetatori, dar drumul se pare ca este lent si complicat pina la succesul clinic.

Acest articol a fost vizualizat de 45508 ori.