Lumea in care traim este intr-o continua competitie. Ne dorim mereu sa fim cei mai buni in tot ce facem. De cele mai multe ori, nu ne luptam cu semenii nostri, ci cu noi insine. Aceasta este de fapt cea mai dificila confruntare: sa nu renuntam atunci cand pierdem o batalie. Nu trebuie sa uitam ca un esec este doar o scurta secventa din marele razboi al vietii.

Atunci cand investim mult efort si entuziasm intr-o activitate, este normal sa avem asteptari. Si nu unele oarecare. In fond, avem dreptul sa ne dorim ce e mai bun, mai ales atunci cand consideram ca meritam. Insa viata ne arata fiecaruia, mai devreme sau mai tarziu, faptul ca nu e mereu asa.

Rabdarea si ambitia de neclintit: conditii pentru reusita

Desi poate suna a cliseu, dorintele indeplinite dupa o lunga asteptare chiar isi au rostul lor. In prima faza, ne invata sa fim perseverenti, consecventi in actiunile noastre. La o privire mai atenta, ne ajuta sa constientizam ce ne dorim cu adevarat. De multe ori, ceea ce credeam ca avem nevoie se dovedeste a fi fals.

Putem sa ne identificam nevoile reale, doar dupa ce ele trec testul obstacolelor. Atunci cand nu renuntam la ele si la realizarea lor, oricat de grea ar fi calea de urmat. In ultima instanta, impedimentele pe care le intampinam ne ajuta sa ne decoperim pe noi insine, asa cum suntem: ambitiosi sau delasatori, cu mai multa putere de lupta sau invinsi de resemnare, intr-o continua reinventare ori cufundati in plafonare.

Cand avem ceea ce ne dorim, ne plangem de plictiseala

Din ce in ce mai des, oamenii se plang de plictiseala. Rutina zilnica ne arunca intr-o lume amortita, mecanizata, fara culoare. Sa nu uitam ca in urma cu cateva secole, accesul la cunoastere era mult mai restrans. Fara calculator, Internet, televizor, radio. Nu exista nici macar banalul telefon.

Ne plangem de faptul ca societatea actuala si-a pierdut valorile. Inevitabil, facem comparatie cu ceea ce se intampla in trecut. Si devenim melancolici. Insa uitam un lucru esential: beneficiem de lucruri pe care stramosii nostri nici nu si le imaginau. Cu toate acestea, declaram cu ardoare, ori de cate ori avem ocazia, ca suntem nefericiti.

Progresul este cel care ne-a ajutat ca, astazi, in era informatiei, sa obtinem totul mult mai usor. Insa, tot el ne-a determinat sa devenim mai nerabdatori, mai putin ambitiosi. Uitam faptul ca ceea ce primim, nu este un drept, ci un privilegiu. Ne lasam invinsi prea repede, deoarece consideram ca totul ni se cuvine.

Invidia fata de cei din jur contribuie la nereusita noastra

Uitandu-ne in jurul nostru, nu ii observam decat pe cei care par a fi mai "norocosi" decat noi. Si atunci intervine frustrarea. Incepem sa ne intrebam: "Oare eu de ce nu am reusit? In comparatie cu x am muncit mai mult, si totusi, el a castigat, iar eu am pierdut". De prea putine ori alegem sa ii privim pe cei care au probleme mult mai mari, unele de-a dreptul cutremuratoare. Poate daca nu ne-am mai compatimi, si am constientiza ca nimic nu este atat de dramatic, am reusi sa acceptam o infrangere cu demnitate.

Ne miram atunci cand auzim de persoane care par a avea tot ce-si doresc. In mintea noastra apare invidia. Si poate dorinta de a fi in locul lor. Normal, toate aceste ganduri vin la pachet cu sentimentul de nemultumire, fata de propria viata si, de ce nu, fata de propria persoana.

Ne miram cand vedem oameni care au realizat lucruri remarcabile, cu toate ca nimeni nu credea in reusita lor. Nu ne gandim la faptul ca tot ei au intampinat numeroase obstacole. Sau ca nu au renuntat ani la rand la visul lor, in pofida circumstantelor nefavorabile. Dupa ce dispare uimirea, incercam sa ne gasim scuze de genul: "Daca nu avea noroc, sigur nu ajungea aici!".

Gasim scuze pentru esec si motive pentru a ne cufunda in pesimism

Aceste judecati nu reprezinta decat apararea propriului ego. Incercam sa ne demonstram noua insine ca reusita depinde mai mult de noroc, si nu de noi. Astfel, cadem din nou in capcana resemnarii. Ne simtim neputinciosi, fara sprijin, si siguri ca mereu ceva nu va merge bine. Gasim motive infinite pentru insuccesul nostru, fara insa a dori sa gasim o solutie. Asteptam pana data viitoare, pentru a ne convinge ca, intr-adevar lucrurile nu vor decurge bine niciodata.

Avem nevoie de pesimism pentru a ne masca nemultumirea fata de propria persoana. Este mult mai usor sa treci peste un esec atribuind vina celor din jur, ghinionului, momentelor nepotrivite. Este adevarat ca uneori lucurile rele se intampla fara vointa ta. A ceda in fata necazurilor poate fi, la fel de bine, o greseala.

A pierde este pana la urma uman. Fiecare om, indiferent de natura sa, incearca fiorii duri ai aceste experiente. Dezamagirea, sentimentul de neputinta sunt normale in momentele tensionate. Insa nu trebuie lasate sa ne domine. Doar de noi depinde daca le dam putere, atat de multa incat sa ne afecteze si ne dicteze intreaga existenta.

Esecul e relativ: pierdere pe moment, castig pe termen lung

Nu trebuie sa ne axam doar pe rezultatele imediate, concrete, palpabile. Adevaratul castig poate fi evaluat doar cand ne raportam la evolutia noastra interioara. Formarea unei personalitati puternice, cunoasterea de sine si o determinare de neclintit sunt definitorii pentru traiectoria oricarui om. Iar aceste lucruri nu pot fi dobandite primind mereu ceea ce ne dorim, fara rabdare, efort si perseverenta.

Ceea ce realizam in viata nu se bazeaza pe o tranzactie. Nu se intampla ca atunci cand mergem la un magazin: oferim o suma de bani si cumparam ce dorim. Exista momente cand ne straduim sa dam tot ce e mai bun din noi, insa nu primim conform asteptarilor noastre. In asemenea situatii, insa, ne dam seama cat de puternici suntem si cata putere de lupta avem. Doar asa ne putem autodepasi limitele. Si, ce este mai important, putem fi mandri ca am obtinut victoria dupa o batalie dura.

Adauga un comentariu Acest articol are 0 comentarii.