DE CE MINTIM?

Un proverb idis spune asa: Adevarul nu moare niciodata, el duce numai la o existenta mizerabila. Exprimarea este larga, incapatoare si ne sugereaza ca se refera atat la adevarul despre sine, cat si la cel despre altul. Sau invers, minciuna despre sine si minciuna despre altul. Se poate opera in ambele planuri, simultan sau alternativ. Dar, oare, toti mintim? O buna intrebare.

Unii studiaza minciuna la animale. Mintim mereu? Imposibil, ar fi prea de tot! Exista domenii in care minciuna se culcuseste confortabil, ca la ea acasa. Geografia minciunii cuprinde, se zice, doar trei tari: amorul, afacerile si politica. Acolo trag mincinosii, nativi sau educati sau si una si alta. Altii spun ca minciuna este omeneasca, ca ea este ca si inteligenta un continuu. Un paralelism ar produce urmatoarele simetrii: prostul de pe scala inteligentei este sincerul pe scala minciunii, urmeaza grosul mediei - cand sincer, cand mincinos si, in sfarsit, marii inteligenti si, respectiv, marii mincinosi. Stereotipul pescarului s-a inventat pentru a ne da masura marilor mincinosi. Nu s-a inventat un echivalent al IQ- ului pentru minciuna.

Fiecare cu fabricuta lui de minciuni, dar nu se admit Sidex-uri

Daca mergem mai departe, ne vom intreba daca nu cumva sunt mai vinovati cei care mint constient decat cei care mint neconstient. Dar oare adevarul, accesele neprevazute de adevar, nu sunt condamnabile prin efectele lor? Cum sa-i spui cuiva adevarul gol golut? Ar insemna sa tintesti cu ochii deschisi nenorocirea. Unde este politetea, tactul si acea eleganta lume a conventiilor care au venit o data cu civilizatia si normele ei? Politetea binevoitoare --se spune - este fructul tardiv al unei gandiri evoluate, un fel de umanitate, de bunatate aplicata in actiunile marunte si in vorbirea zilnica; ea pretinde omului sa fie bland cu ceilalti si sa uite de sine pentru ceilalti; ea constrange natura simpla care este egoista si grosolana. Ea a permis "teatrul" in relatiile intre oameni. Adevarul curat, crud si murdar, trebuie evitat. Scopul este nobil. Minciuna aduce avantaje. Nimeni nu minte gratuit, iar daca unii simt nevoia cumplita de a transforma involuntar si firesc ceva in altceva, ei trebuie considerati ca mincinosi mai degraba incurabili, suferind de o maladie morala. Fiecare cu fabricuta lui de minciuni, dar nu se admit Sidex-uri.

Mintim ca sa ne aparam

Eh, aici, intervine si inteligenta in joc. Sa spunem ca mincinosul compune un mesaj neadevarat. El trebuie sa fie crezut, iar ca sa fie crezut, el trebuie sa fie in miezul lucrurilor care fac obiectul minciunii - sotia care minte despre sot este mai credibila decat vecina, stie ea ce stie - si mai trebuie ca ceea ce spune sa fie credibil. Asa s-a nacut ideea minciunilor albe, cele acceptabile intr-o logica profana, a bunului simt si experientei colective. Adevarul spus poate sa nu fie crezut sau poate sa distruga psihologic pe celalalt. Inteligenta practica ne fereste de imaginatia violenta care ne-ar face sa mintim nemasurat. Mintim ca sa ne aparam, mintim ca sa protejam pe altul. Agatha Christie spunea ca doar doua motive pot fi acceptate pentru a contramanda o vizita la care consimtisesi anterior: gripa sau scrisul scrisorilor. Dar, erau alte timpuri! Morala este ca nu trebuie sa uratim uratenia si sa infrumusetam frumusetea. Trebuie sa mintim in limitele decentei, acest dar al ratiunii si al moralei, asa ...citeste mai departe

Citeste restul articolului pe revistatango.ro

Acest articol a fost vizualizat de 19171 ori.