CUM COMBATEM HALENA

Simtiti adesea un gust rau in gura? Ati observat ca limba va este acoperita de un strat albicios? Vi se usuca gura adesea? Vi s-a intamplat ca cei din jur sa nu discute cu voi la distante mai mici de jumatate de metru? Sau sa va ofere tot mai des o guma de mestecat? Atunci s-ar putea sa suferiti de o afectiune larg raspandita, care este pe cat de nedureroasa, pe atat de neplacuta. Care va poate afecta viata personala, activitatea profesionala sau va poate stirbi increderea si respectul de sine. Ati ghicit, este vorba de halena. Nu sunteti singurii care va confruntati cu aceasta problema. Procentul celor care sufera de respiratie urat mirositoare este de peste 25% din populatie.

Halena - cum, unde, de ce?

Mirosul fetid al respiratiei se datoreaza unor compusi volatili ce contin sulf (hidrogen sulfurat, mercaptani), formati prin descompunerea microbiana a resturilor alimentare din cavitatea bucala. Halena poate fi episodica, disparand dupa consumul de alimente sau in urma folosirii apei de gura. In schimb, la unele persoane halena este o afectiune cronica, devenind o problema majora de incredere in sine, in relatiile cu cei din jur si in cariera. O persoana simte cu dificultate mirosul propriei respiratii deoarece mirosul e primul simt care se adapteaza; asadar, organismul se obisnuieste cu propriul miros, deci si cu cel al propriei respiratii, fie el si unul fetid.

In cele mai multe cazuri originea halenei este chiar in interiorul cavitatii bucale, putand fi semnul unor afectiuni stomatologice de variata gravitate (de la carii si pana la stomatite). De cele mai multe ori, insa, halena e cauzata de o igiena orala precara. Lipsa unei igiene corespunzatoare duce la dezvoltarea bacteriilor anaerobe in cavitatea bucala, mai ales in spatiile cu putin oxigen: intre dinti, la baza limbii, sublingual. Aceste bacterii produc in urma proceselor metabolice compusii cu sulf care dau respiratiei mirosul neplacut.

Peste igiena bucala deficitara se suprapune adesea un alt obicei direct responsabil pentru aparitia halenei: fumatul. Gudronul si nicotina din fumul de tigara se acumuleaza pe dinti si pe limba, determinand uscarea mucoasei bucale. Cantitatea redusa de saliva va determina o aparare deficitara in fata bacteriilor, datorita alterarii valorii pH-ului optim pentru apararea anti-infectioasa si datorita nivelului scazut de lizozim (substanta cu rol antibacterian continuta de saliva).

Nici afectiunile din sfera ORL nu ne scutesc de aparitia halenei. Infectiile faringo-amigdaliene produc un exudat mucopurulent in fundul gatului, care cauzeaza deseori o respiratie urat mirositoare. De asemena productia nazala excesiva de mucus, care se scurge prin nazofaringe in cavitatea bucala, reprezinta un mediu propice dezvoltarii bacteriilor. Halena mai e intalnita in xerostomie. Aceasta reprezinta uscaciunea gurii si apare in deshidratare, dupa consumul anumitor medicamente si in somn. De aceea halena e mai accentuata dimineata la trezire. Explicatia rezida in rolul antimicrobian al salivei. Exista si situatii patologice cu xerostomie, cum ar fi sindromul Sjogren, caracterizat prin uscaciunea mucoaselor bucala si conjunctivala, care se manifesta prin halena si usturimi oculare.

O alta cauza e reprezentat de afectiunile stomatologice. De la o banala carie neglijata la un granulom, de la o gingivita pana la un abces dentar, toate acestea contribuie la aparitia halenei, datorita infectiei cu bacterii anaerobe din cavitatea bucala. O alta infectie, de data aceasta fungica, nu bacteriana, responsabila pentru respiratia fetida este cea mai cunoscuta micoza, candidoza orofaringiana.

Numeroase situatii patologice din sfera digestiva pot cauza aparitia halenei. Boala de reflux gastroesofagian, caracterizata prin pirozis (arsuri pe piept) si regurgitatii acide, este una din ele. Aceleasi regurgitatii pot aparea si in hernia hiatala. O alta cauza e reprezentata de diverticulii esofagieni sau de diverticulul Zencker, in care resturile alimentare stagnante intra in proces de putrefactie si determina fetiditatea respiratiei. Tot prin ingreunarea sau imposibilitatea progresiei alimentelor apare halena si in afectiuni mai grave, cum ar fi cancerul esofagian sau cancerul gastric.

Nici procesele patologice din sfera pneumologiei nu sunt lipsite de manifestari ce cuprind modificarea mirosului respiratiei. Infectiile pulmonare necrozante (abcesul pulmonar, gangrena pulmonara) sau supuratiile bronhopulmonare (bronsiectaziile) se caracterizeaza prin halena extrem de fetida datorita concentratiei mare de germeni anaerobi situati in colectiile purulente din parenchimul pulmonar.

De multe ori halena e un instrument medical util in diagnosticul anumitor afectiuni subiacente:

- diabetul zaharat: halena cu miros de mere verzi (halena acetonemica) deoarece incapacitatea celulelor de a utiliza glucoza determina folosirea ca sursa de energie a acizilor grasi, care in urma arderii duc la formarea de corpi cetonici (dintre care acetona e volatila si se elimina prin respiratie)

- insuficienta hepatica cronica: halena cu miros de sulf (foetor hepatic) datorita capacitatii de detoxifiere hepatica reduse sau absente

- insuficienta renala cronica: halena cu miros amoniacal (halena uremica) deoarece rinichii compromisi nu mai pot epura organismul de produsii de excretie (uree, amoniac)

Exista si cauze "benigne" ale respiratiei urat mirositoare. Halena poate trada o alimentatie bogata in substante cu mirosuri intense (usturoi, peste, ceapa, branza) sau in produse bogate in sulf (oua). Astfel de alimente consumate in mod frecvent pot fi simtite in respiratie pana la 72 de ore de la ingerarea lor. Ele sunt procesate de echipamentul enzimatic digestiv si absorbite in torentul sanguin, de unde sunt transportate pana la nivelul plamanilor. De aici se elimina pasiv in timpul expirului.

O situatie fara scapare? Deloc!

Asadar, halena persistenta poate ascunde o serie larga de boli, care prin rezolvarea lor vor duce si la disparitia respiratiei fetide. De aceea e necesara o vizita la medic, in principiu la stomatolog, pentru ca cele mai multe cauze ale halenei rezida in interiorul cavitatii bucale. Daca oricare din aceasta pleiada de afectiuni organice este exclusa, singura cauza a halenei este igiena orala, mai bine spus lipsa ei. Pacientul trebuie instruit cu privire la aplicarea unei rutini zilnice de curatare a cavitatii bucale. Dintii trebuie curatati dimineata, seara si dupa fiecare masa, in mod corect, pe fiecare parte a lor, cu miscari dinspre gingie inspre dinte. E esentiala folosirea atei dentare, pentru indepartarea resturilor alimentare cantonate in locuri in care periuta de dinti nu ajunge. Nu uitati ca placa bacteriana se depune si pe gingii, si pe obraji, si mai ales pe limba, asadar ocupati-va de igiena intregii guri. Se poate folosi si apa de gura, dar e mai putin eficace decat un periaj corect al intregii cavitati bucale. E de preferat sa se foloseasca sub forma de gargara, dupa periajul dintilor, obrajilor si al limbii. Igiena orala corecta necesita obligatoriu vizite periodice la stomatolog, cel putin doua pe an, pentru combaterea timpurie a potentialelor afectiuni dentare si gingivale.

Cel mai bun mecanism de aparare impotriva halenei e...saliva, deoarece protejeaza impotriva dezvoltarii florei bacteriene in exces. De aceea e importanta mentinerea unei bune hidratari a organismului, pentru a impiedica scaderea cantitatii de saliva. Guma de mestecat e si ea utila, nu doar datorita aromei placute, ci si datorita stimularii secretiei salivare. Consumati multe lichide, legume si fructe proaspete si evitati tutunul, excesul de cafea si alcool. In plus, puteti ocoli cu usurinta tulburarile digestive de tipul constipatiei sau hiperaciditatii gastrice prin aportul crescut de fibre, evitarea prajelilor si a condimentelor in exces.

Aura Apostolescu

Acest articol a fost vizualizat de 121032 ori.