Sunteti aici :: Slabire » BIOLOGIA OBEZITATII
BIOLOGIA OBEZITATII
Abilitatea organismului de a inmagazina energia in exces sub forma trigliceridelor si de a o elibera sub forma de acizi grasi liberi atunci cand nevoile tisulare o cer este esentiala pentru supravietuire. Aceste procese sunt asigurate de celulele tesutului gras (adipocitele) si permit omului sa supravietuiasca o buna bucata de timp fara hrana. Cu toate acestea, functia adipocitelor are doua taisuri: daca aportul nutritional e prea mare, la acesta adaugandu-se si sedentarismul, depozitele crescute de trigliceride din tesutul gras vor avea efecte nocive asupra sanatatii. Obezitatea e o cauza importanta de mortalitate si morbiditate pe glob, intrucat reprezinta un factor de risc pentru diabet, hipertensiune arteriala, dislipidemie, ischemie coronariana - afectiuni ce sunt responsabile de peste un sfert din decesele anuale la nivel mondial.
Greutatea noastra e reglata de mecanisme complexe nervoase si endocrine, care controleaza balanta dintre aportul si consumul de energie al organismulu. Alterarea greutatii normale apare in contextul unor semnale neuro-hormonale eronate asociate cu un stil de viata defectuos (sedentarism, aport excesiv de calorii). Apetitul e controlat de o componenta a sistemului nervos numita hipotalamus, la care ajung diferiti stimuli de natura endocrina (leptina e implicata in reglarea apetitului), metabolica (spre exemplu, glucoza: se stie ca hipoglicemia da senzatie de foame) si nervoasa (distensia tubului digestiv trimite pe cale neurala stimuli ce cresc apetitul).
Cauzele obezitatii raman relativ obscure, datorita complexitatii mecanismelor ce controleaza aportul, depozitarea si consumul de energie. De asemenea sunt dificil de luat in calcul toti factorii promotori ai obezitatii: terenul genetic, afectiunile endocrine, sedentarismul, dieta hipercalorica, dislipidemia.
Ereditate versus factori de mediu
Se presupune ca greutatea unui individ este determinata genetic asemeni inaltimii, datorita agregarii familiale a cazurilor de obezitate si studiilor pe gemeni monozigoti, care au aratat indici de masa corporala similari intre indivizii identici din punct de vedere genetic. Cu toate aceste consideratii referitoare la rolul ereditatii in aparitia obezitatii, cu mult mai clara este implicarea factorilor de mediu si a stilului de viata. Spre exemplu, incidenta in continua crestere a obezitatii la nivel mondial nu poate fi pusa in totalitate pe seama unor mutatii genice: cresterea procentului de supraponderali din populatie e prea rapida. Dieta e un subiect controversat ca si etiologie a obezitatii, dar este totusi demonstrat rolul promotor al grasimilor saturate si al carbohidratilor din alimentatie. Un alt factor implicat se pare ca ar fi somnul: studiile epidemiologice sugereaza ca lipsa acestuia e implicata in aparitia obezitatii.
Patogeneza obezitatii
Obezitatea poate fi cauzata de un aport energetic crescut, de un consum energetic redus sau de o combinatie a celor doua. Fiziologic, orice persoana supraponderala are un consum de energie mai ridicat, proportional cu masa de tesuturi metabolic active. Dar in acelasi timp si aportul de calorii trebuie sa fie marit comparativ cu normalul pentru a mentine greutatea corpului constanta. Cu toate acestea, exista persoane cu "predispozitie" la obezitate, in ciuda unui aport energetic normal, dupa cum exista persoane cu consum energetic mai redus, fenomen intalnit mai ales la cei care au fost supraponderali in copilarie sau adolescenta. Cauzele nu sunt pe deplin elucidate.
Cel mai cunoscut hormon implicat in patogenia obezitatii este leptina, o substanta produsa de celulele adipoase care prin colaborare stransa cu hipotalamusul reduce apetitul si creste consumul energetic. In mod aparent paradoxal, persoanele obeze au niveluri foarte ridicate de leptina. Explicatia rezida in secretia unor mari cantitati de hormon, dar care nu pot traversa bariera hemato-encefalica si, neputand patrunde in sistemul nervos, nu transmit semnalele adecvate spre centrul satietatii. Acest status se numeste rezistenta la leptina. Exista si anomalii genetice ale secretiei de leptina sau ale receptorului pentru leptina, cu acelasi rezultat: obezitate severa din copilarie, prin apetit crescut si consum energetic mult diminuat.
Afectarea pluriviscerala
Consecintele obezitatii sunt vizibile in planul fiecarui sistem al organismului nostru. Numai riscul de evenimente cardiovasculare creste in cazul persoanelor obeze cu 50-100% fata de normoponderali. Per ansamblu, s-a dovedit ca speranta de viata este cu 5-15 ani mai mica, in functie de gradul de obezitate.
In ceea ce priveste aparatul cardiovascular, obezitatea e un factor de risc demonstrat pentru aparitia bolii cardiace ischemice si a hipertensiunii. Obezitatea de tip abdominal, cu tesut adipos in exces depus in special pe burta, se asociaza de obicei cu dislipidemie si cu un status proaterogen. Staza venoasa e si ea crescuta, pacientii avand risc marit de a face varice. In cazurile de obezitate morbida, pacientii progreseaza rapid spre insuficienta cardiaca. Rezistenta la insulina e o alta complicatie redutabila, peste 80% dintre pacientii cu diabet zaharat de tip 2 fiind supraponderali. Aceasta creste suplimentar riscul de boala cardiovasculara.
La nivel pulmonar, obeziatea scade complianta pulmonara, determina sindromul de apnee in somn si ingreuneaza respiratia prin infiltrarea adipoasa a muschilor inspiratori. Frecvent apare litiaza biliara cu calculi formati din colesterol si boala de reflux gastro-esofagian, cu regurgitatii acide. Cei mai multi obezi se confrunta cu probleme de infertilitate, barbatii putand avea diminuarea secretiei de testosteron cu scaderea libidoului, in vreme ce femeile se pot confrunta cu anomalii ale menstruatiei si ale functiei ovariene (asa-numitul ovar polichistic). Datorita greutatii crescute pe care articulatiile o suporta, apare in timp artroza, in special la membrele inferioare. Persoanele obeze se confrunta, uneori de la varste tinere, in jur de 40 de ani, cu coxartroza sau gonartroza, de obicei bilaterala, necesitand adesea protezare. Nici pielea nu e scutita cand vine vorba de complicatiile obezitatii. Ea isi pierde elasticitatea, devine friabila, pliurile ei fiind sediul frecvent al diverselor micoze cutanate. Nu e de neglijat nici impactul psihologic al obezitatii, cei mai multi pacienti fiind stigmatizati din punct de vedere social si suferind multiple episoade depresive si de scadere a respectului de sine.
Fie ca se impune schimbarea dietei, cresterea activitatii fizice, psihoterapie, tratament farmacologic sau chirurgical, orice terapie a obezitatii trebuie sa inceapa prin deplina constientizare de catre pacient a riscului vital pe care aceasta afectiune il ridica. Poate incomplet inteleasa din punct de vedere molecular, obezitatea e o boala cu afectare pluriviscerala, care scade marcat calitatea vietii si se insoteste de comorbiditati frecvente. Odata inteles riscul real asupra sanatatii, dincolo de tiparele de frumusete afisate peste tot in viata de zi cu zi, puteti hotari impreuna cu medicul de unde trebuie sa incepeti. Si pas cu pas veti obtine o inima mai sanatoasa, speranta de viata mai mare si o imagine mai buna despre propria persoana.
Aura Apostolescu
Articol supervizat de Dr. Serban DAMIAN, nutritionist sportiv, Centrul de nutritie Superfit
Adauga un comentariu
Completati codul din imagine (daca nu vedeti codul, apasati pe butonul trimite pentru a se genera alt cod)
Nota : campurile marcate cu * sunt obligatorii